Descrierea subiectivă . Metafora. Epitetul metaforic

Descrierea subiectivă oferă informaţii cu privire la persoane, obiecte, clădiri, reprezentând viziunea prezentată al cel căruia face descrierea; descrierea subiectivă creează o anumită impresie sau emoţie asupra cititorului. Obiectul descris în modul subiectiv nu este niciodată identic cu realitatea la care se face trimiteri.

În descrierea subiectivă apar termeni care subliniază faptul că viziunea personală: mi se pare, seamănă cu, asemenea cu.

Metafora este figura de stil, prin intermediul căreia se trece de la semnificaţia obişnuită a unui cuvânt sau o expresie la o altă semnificaţie; metafora apare ca o comparaţie sub înţeleasă. Exemple:

• cuibar rotind de ape - vârtej de apă
• înotam prin râul galben - lan de grâu
• cureluşă verde se pierde prin iarbă - şopârla

Epitetul metaforic se realizează atunci când un atribut determină un substantiv cu care în mod obişnuit nu poate intra în relaţie ; în acest caz atributul capătă sens figurat , iar epitetul implică şi el o comparaţie sub înţeleasă. Exemple:

• par de aur
• codri de aramă
• pădure de argint

read more

Proverbe. Zicători. Strigături. Mituri

Proverbele şi zicătorile sunt enunţuri concise care exprimă adevărul despre viaţă, confirmate de-al lungul timpului.

Proverbe: "cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge", "buturuga mică, rastoarnă carul mare", "câinele care latră nu muşcă", "cine seamănă vânt, culege furtună".

Zicători: "a spăla putina", "loc să fie, că broaşte se adună", "nu bate toba la urechile surdului", "somnul e rupt din moarte", "dacă eşti prost taci din gură".

Strigăturile constituie expresia concentrată şi poetică a unei reacţii umane faţă de un anumit fapt de viaţă. Ele apar la horă, la nuntă: "Foaie verde siminoc, / Ia faceţi hora la loc / Unde şede urâtu…"

Miturile fundamentale româneşti:

1. Mitul Zburătorului - mitul eroic
2. Mitul Traian şi Dochia - mitul etnogenezei (al formării poporului român)
3. Mitul Mânăstirea Argeşului - mitul jertfei pentru creaţie
4. Mitul Mioriţa - mitul comunicării om-natură

read more

Omonime. Cuvinte polisemantice

Omonimele sunt cuvintele care au aceiaşi formă dar sens diferit. Omonimele pot fi:

I . A) Lexicale – când sunt părţi de vorbire identice.

• totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune
• parţiale - când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune: colţ – colţi – colţuri

B) Lexico-gramaticale sunt părţi de vorbire diferite: sare - verb; sare - substantiv

Omofone - sunt cuvinte care se aud la fel si se scriu în mod diferit (omo-identice; nim-nume). Exemplu: mai / m-ai.

Omografe - sunt cuvintele care se scriu la fel dar se pronunţă diferit (omo-identic; grafe-a scrie). Exemplu: acele – pron dem; acele – substantiv.

ATENŢIE! Omonimele sunt obligatoriu omofone.

Cuvintele polisemantice sunt cuvinte care au două sau mai multe sensuri legate între ele.

Unităţile frazeologice sunt combinaţii de două sau mai multe cuvinte având sens unitar şi care se referă la un aspect din realitate. Ele se comportă ca o singură parte de vorbire fiind denumite uneori locuţiuni sau expresii.

Exemplu: zi de naştere, agenţie de presă, apă oxigenată, apă minerală.

Formulele sau clişeele internaţionale sunt unităţile frazeologice care circulă în majoritatea limbilor şi au un caracter cultural. Exemplu: arca lui Noe, Sabia lui Damocles, curriculum vitae, mărul lui Adam, turnul Babel, patul lui Procust.

read more

Sinonime. Antonime

I . Sinonime:

Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită şi cu sens asemănător. Sinonimele pot fi:

• substantive: noroc – şansă
• verbe: a inventa – a crea
• adjective: cuminte – cumpătat
• pronume: el – dânsul
• numeral: dublu – îndoit
• adverb: niciodată – nicând
• conjucţii: dar – însă

După gradul de echivalenţă semantică (sens) se disting urmaoarele sinonime:

1. sinonime perfecte (sensuri identice):

• niciodată – nicând
• Ka – potasiu
• criminal – ucigaş
• vers – stih

2. sinonime aproximative (când se sugerează obiectul denumit apărând echivalenţe neaşteptate):

• luna – regina nopţii moartă
• vârtej – cuibar de apă
• sinonime parţiale ( nu coincid toate sensurile ):
• repede – iute
• drum – cale
• scrisoare – carte

3. sinonime totale (coincid toate sensurile):

• vocabular – lexic
• timp – vreme
• oră – ceas

II . Antonime

Antonimele sunt cuvintele cu sensuri diametral opuse. Acestea pot fi:

• substantive: veselie – tristeţe
• verbe: a deceda – a trăi
• adjective: egal – inegal
• adverbe: sus – jos

Exista prefixe specifice cu ajutorul cărora se pot froma antonime: in, ne, des, dez, dis.

read more

Pleonasmul. Paronimele

Pleonasmul este o greşeală de exprimare care constă în folosirea alăturată a doi termeni cu aceleaşi înţeles. Exemple:

• protagonist principal
• cadru neînsufleţit
• a prefera mai bine
• aparenţa falsă
• contrabandă ilegală
• propria bibliografie
• alegeri electorale
• hemoragie de sânge
• procent la sută
• a evoca o amintire
• limpede şi clar

Paronimele sunt cuvintele cu formă asemănătoare şi cu sens diferit. Ele se deosebesc printr-un sunete sau două:

• arbitrar / arbitral
• bancă / bandă
• compliment / complement
• dor / dar
• elan / elen
• farsă / falsă
• ham / han
• ilegal / inegal
• învaţă / înhaţă
• jar / jaf
• lacumă / lagună
• miner / minier
• not / nor
• orar / oral
• păr / pal
• rău / râu
• sac / sat
• tac / toc
• ţap / tar
• urs / uns
• văd / val
• zar / zer
• raţă / roată
• Kenya / Xensia
• Watt / cat

read more

ÎMPRUMUTURILE şi NEOLOGISMELE - Mijloace externe de îmbogăţire a vocabularului

Mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului – cuvinte provenite din alte limbi sau împrumuturile.

Împrumuturile sunt mijloace externe de îmbogăţire al vocabularului şi sunt introduse în limba română din alte limbi.

Împrumuturile apar ca rezultat al contactului dintre două limbi fiind favorizate de mai multi factori:

• vecinătatea geografică;
• amestecul şi convieţuirea unor populaţii;
• raporturile culturale, economice şi politice.

Împrumuturile pot fi:

1. vechi, provenite din:

• limba slavă (izvor, plug, cocoş, voinic, babă, boier, ieftin)
• limba maghiară (hotar, vameş, viclean, oraş, gazdă, gând)
• limba turcă (baclava, iaurt, zarzavaturi, chirie, halva)
• limba greacă (duşman, frică, tacticos, proaspăt)

2. noi, provenite din:

• franceză (elev, cafe-bar, bleu, bleumarin, a soluţiona)
• engleză (stand-by, talk-show, hobby , voler)
• germană (crenvuşti, foen, iceberg, manager)
• italiană (pian, spaghete)
• latină (graţie, colocviu , insulă)

Neologismele sunt cuvintele noi împrumutate din alte limbi sau create în interiorul limbii sau prin derivare sau compunere.

Exemple: liceu, tractor, seism, metrou, dolar, inginer, secol, oxigen, şampon, parizăr, wisky, fotbal, box.

read more

COMPUNEREA - Mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului

Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se formează cuvinte noi sau termeni diferiţi.

Termenii din care se formează un cuvânt compus îşi pierd de cele mai multe ori sensul pe care îl au când există independent.

Cuvintele compuse pot fi:

• substantive: floarea-soarelui, ochiul-boului;
• verbe: a binevoi;
• adjective: cumsecade;
• pronume: fiecare;
• numerale: douăzeci;
• adverbe: după-amiază;
• prepoziţii: pâna la;
• conjuncţii: ca să;
• interjecţii: bring-bana;

Există elemente de compunere cu înţeles de sine stătător

Prefixoide:

• cid (ucigător);
• craţie (conducător);
• fil (iubitor);
• fob (care urăşte);
• fug (care îndepărtează);
• log (specialist)

Sufixoide:

• aero (aer);
• bio (viaţă);
• filo (iubitor);
• hidro (referitor la apă);
• macro (mare);
• micro (mic);
• orto (corect);
• poli (mai mulţi);
• pseudo (fals);
• tele (la distanţă);

Procedee de compunere:

1. juxtapunere (alăturare): câine lup
2. subordonare: floarea-soarelui
3. abreviere:

• iniţiale: CEC, BCR
• iniţiale şi fragmente de cuvinte: Tarom
• fragmente de cuvinte: Asirom
• fragmente de cuvinte si cuvinte: Romarta

read more