Omonime. Cuvinte polisemantice

Omonimele sunt cuvintele care au aceiaşi formă dar sens diferit. Omonimele pot fi:

I . A) Lexicale – când sunt părţi de vorbire identice.

• totale - când cele două cuvinte sunt identice în flexiune
• parţiale - când cele două cuvinte sunt diferite în flexiune: colţ – colţi – colţuri

B) Lexico-gramaticale sunt părţi de vorbire diferite: sare - verb; sare - substantiv

Omofone - sunt cuvinte care se aud la fel si se scriu în mod diferit (omo-identice; nim-nume). Exemplu: mai / m-ai.

Omografe - sunt cuvintele care se scriu la fel dar se pronunţă diferit (omo-identic; grafe-a scrie). Exemplu: acele – pron dem; acele – substantiv.

ATENŢIE! Omonimele sunt obligatoriu omofone.

Cuvintele polisemantice sunt cuvinte care au două sau mai multe sensuri legate între ele.

Unităţile frazeologice sunt combinaţii de două sau mai multe cuvinte având sens unitar şi care se referă la un aspect din realitate. Ele se comportă ca o singură parte de vorbire fiind denumite uneori locuţiuni sau expresii.

Exemplu: zi de naştere, agenţie de presă, apă oxigenată, apă minerală.

Formulele sau clişeele internaţionale sunt unităţile frazeologice care circulă în majoritatea limbilor şi au un caracter cultural. Exemplu: arca lui Noe, Sabia lui Damocles, curriculum vitae, mărul lui Adam, turnul Babel, patul lui Procust.