COMPUNEREA - Mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului

Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se formează cuvinte noi sau termeni diferiţi.

Termenii din care se formează un cuvânt compus îşi pierd de cele mai multe ori sensul pe care îl au când există independent.

Cuvintele compuse pot fi:

• substantive: floarea-soarelui, ochiul-boului;
• verbe: a binevoi;
• adjective: cumsecade;
• pronume: fiecare;
• numerale: douăzeci;
• adverbe: după-amiază;
• prepoziţii: pâna la;
• conjuncţii: ca să;
• interjecţii: bring-bana;

Există elemente de compunere cu înţeles de sine stătător

Prefixoide:

• cid (ucigător);
• craţie (conducător);
• fil (iubitor);
• fob (care urăşte);
• fug (care îndepărtează);
• log (specialist)

Sufixoide:

• aero (aer);
• bio (viaţă);
• filo (iubitor);
• hidro (referitor la apă);
• macro (mare);
• micro (mic);
• orto (corect);
• poli (mai mulţi);
• pseudo (fals);
• tele (la distanţă);

Procedee de compunere:

1. juxtapunere (alăturare): câine lup
2. subordonare: floarea-soarelui
3. abreviere:

• iniţiale: CEC, BCR
• iniţiale şi fragmente de cuvinte: Tarom
• fragmente de cuvinte: Asirom
• fragmente de cuvinte si cuvinte: Romarta